Fară apă nu putem exista. Organismul poate rezista săptămâni fără hrană solidă, dar fără apă doar câteva zile. Corpul nostru are în compoziţie apă, fiind suportul reacţiilor fiziologice şi metabolice. În acest fel, pentru a ne menţine în formă şi sănătoşi trebuie să îi dăm corpului nostru cantitatea de apă de care are zilnic nevoie pentru a nu se deshidrata.
Organismul nostru este compus din circa 70% apă, iar creierul - din 90%. Aproximativ 80% din greutatea corpului uman este apă. Apa transportă substanţele nutritive spre toate organele, alimentează traseele nervoase, asigură capacitatea de funcţionare şi de reproducere a tuturor celulelor, ajută sângele şi limfa să-şi îndeplinească “misiunea” şi regularizează temperatura corpului.
Apa reprezintă substanţa de bază a fluidelor corporale: sucuri digestive, sânge, urină, limfă, transpiratie, etc Apa joacă de asemenea un rol important în dizolvarea şi transportul diversilor nutrienţi cum ar fi: vitaminele, mineralele sau chiar hidraţii de carbon şi oxigenul şi contribuie la eliminarea toxinelor prin rinichi, intestin, piele şi plămâni.

Cantitatea minimă de apă necesară organismului uman este de 5 l în 24 ore, din care circa 2 l o reprezintă apa consumată ca atare.
Noi pierdem zilnic, în medie cam 2 l de apă şi normal ar trebui s-o înlocuim, adică să bem zilnic cel putin 2 l de apă. Practicarea de activităţi fizice şi sportive,sau expunerea la temperaturi înalte, în atmosfere uscate (în special datorată aerului condiţionat), impun un consum mai ridicat de lichide decât în cazul unor persoane cu o activitate statică iar în cazul în care se consumă alcool, cafea, dulciuri, alimente sărate sau se consumă multe fibre, este necesar să acordam organismului un plus de apă.

Din păcate, din varii motive, aproximativ 40% din populaţia globului nu bea apă suficientă. Aportul insuficient de apă pe parcursul unei zile poate să ducă la deshidratare (mai ales în perioadele calde ale anului) manifestându-se prin stări de oboseală, tulburări de atenţie şi concentrare. Pe perioade lungi de timp, duce la efecte negative asupra sănătăţii cum ar fi: infecţii urinare, tulburări ale sistemului nervos şi muscular.

La început, organismul compensează el însuşi lipsa apei: pentru a putea dizolva reziduurile, el foloseşte lichidul celular, extrem de important, pentru că o mare parte din celule mor şi apar celulita, inflamaţiile şi edemele. Dacă lipsa aceasta de apă din organism durează mai mult, în vase şi în ţesuturi se depun reziduuri şi substanţe toxice, ceea ce suprasolicită metabolismul şi organele excretoare. Lichidul din ţesuturi, sângele şi limfă se îngroasă, sistemul imunitar slăbeşte, transmiterea impulsurilor nervoase scade în intensitate sau se blochează complet. Refacerea celulelor devine mai lentă şi procesul de îmbătrânire se accelereaza.

Un medic iranian, Dr. Faridun Batmanghelidj, a descoperit faptul că multe dintre bolile “civilizaţiei” au la bază lipsa cronică de apă, recomandându-le pacienţilor săi să consume apă şi-atât. El a reuşit să vindece o serie întreagă de boli: reumatism, artrita, dureri de cap, afecţiuni cardiace şi de circulaţie, probleme digestive, alergii, imunitate scazută, îmbătrânire prematură a pielii, celulită, dar şi lipsa de concentrare, pierderea memoriei, oboseala cronică şi depresiile. Din contră, cand inima si rinichii vor funcţona normal, apa nu vă va umfla ci din contră vă va ajuta să rămâneţi sănătoşi şi să vă păstraţi silueta.

Ca o concluzie: „Apa - în cantitate insuficientă - înseamnă imbătrânire şi boală.” Mulţi cetăţeni consideră că dacă beau lichide preparate chimic: cafea, ceai, sucuri, limonade, băuturi acidulate sau alcoolice, lichide find, ar avea celaşi efect. Nimic mai greşit, deoarece „organismul nostru nu conţine 70% cafea .....sau vin”, ci apă, (chiar dacă acestea conţin şi apă).

Coniacul, lichiorul, vinul, berea, cafeaua, bauturile dulci carbogazoase sunt doar cateva exemple de lichide care influenteaza nefavorabil echilibrul ponderal şi care trebuie dozate corespunzator, în functie de etapa parcursă: de slăbire sau de menţinere.Apa şi ceaiul sunt principalii reprezentanţi ai lichidelor care menţin silueta pe când “delicatesele” precum cafeaua, ceaiul negru sau alcoolul lipsesc organismul de o cantitate şi mai mare de lichid, căci, la metabolizarea cofeinei şi a alcoolului este nevoie de foarte multă apă, pentru eliminarea produselor apărute prin descompunere. Durerile de cap, de încheieturi şi greaţa sunt si ele urmările lipsei de apă şi ale hiperacidităţii.

Fără apă nu putem exista. Dar nu putem bea numai apă... Nimeni nu trebuie, fireşte, să renunţe definitiv la limonada preferată, la un pahar de vin sau de bere. Dar, după consumul de cafea, băuturi acidulate sau alcool, trebuie băută aceeaşi cantitate de apă. Singura băutură răcoritoare recomandata e apa. Viteza cu care ardem caloriile (metabolismul nostru este un proces chimic) cere prezenţa apei. În acelasi timp, apa nu trebuie folosită ca substitut alimentar sau pentru a liniş ti apetitul.

România este înzestrată cu toate tipurile de resurse de apă dulce:râuri, lacuri naturale şi artificiale respectiv ape subterane.
Cu o medie de numai 2660 m3 de apă/loc/an, faţă de 4000 m3 de apă/loc/an în Europa, România se situează în categoria ţărilor relativ sărace în resurse de apă, numai 52% din populaţia ţării beneficiază la ora actuală de alimentarea cu apă şi canalizare.

În societatea românească şi în timpurile noastre, la îndemana noastră sunt mai multe tipuri de apă: de la banala apa de robinet (care, din păcate, ne îmbolnăveşte lent, dar sigur), la diferitele tipuri de apă minerală din diferite izvoare mai mult sau mai puţin naturale şi contrafăcute, ape mineralizate, ape plate, până la apa de piramidă, apa magnetizată sau apa dinamizată manual,în cantităţi mici, individuale. În zonele rurale unde nu există o reţea de apă potabilă, apa este cea din fântâni şi puţuri individuale.
În multe localităţi, chiar dacă se ştie că este infestată, apa este consumată de locuitori, de animale, fără o filtrare şi prelucrarea prealabilă. Această apă are de cele mai multe ori un conţnut ridicat de fier, mangan şi calciu, este infestată microbiologic, infectată cu bacterii, viruşi şi streptococi fecali. Din statistici recente, rezultă că din numărul total de 1359 de staţii de epurare(muniipale şi industriale) numai 41% funcţionează corespunzător, restul de 59%, necorespunzător.

Proprietatea apei de a dizolva marea majoritate a materiilor organice şi anorganice reprezintă o problema din punctul de vedere al potabilizării, deoarece apa este foarte uşor contaminată la contactul cu aceste materii. Din aceasta cauză, deşi apa este prezentă în cantităţi foarte mari pe planeta noastră, doar o cantitate infimă este potabilă. Potabilizarea apei înseamnă eliminarea majorităţii componentelor organice, anorganice şi biologice prezente în apă, astfel încât apa obtinută să corespundă normelor naţionale şi internationale referitoare la apa potabilă.

Instalaţiile centrale de potabilizare a apei asigură alimentarea cu apa potabilă a populatiei din zonele urbane şi a unora rurale. Aceste instalatii necesită investiţii foarte mari atât pentru producerea cât şi pentru distribuţia apei la consumator. De-şi calitatea apei este supravegheată la producător, datorita distantelor mari pâna la consumator şi a diverselor materiale din care sunt confecţionate conductele de apă din reţeaua orăsenească şi mai ales conductele din locuinţele consumatorilor, calitatea apei se reduce semnificativ, în defavoarea consumatorilor.

Pentru a preveni formarea de microorganisme în reţea, este necesară adăugarea unor cantităţi ridicate de clor în apă, ceea ce duce la deteriorarea suplimentară a calităţilor organoleptice ale apei. Este evident că, chiar dacă suntem în secolului XXI, în epoca informaţională , repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul ţării, poluarea semnificativă a majorităţii râurilor, fac ca peste 9,8 milioane de români să folosească o apă de o calitate chimică îndoielnică, cu un grad de risc crescut pentru sănătatea lor.

Acestea sunt motivele pentru care mulţi consumatori conştienţi de importanţa calităţii apei necesare organismului lor preferă apa îmbuteliată şi-n deosebi apa plată sau apa mineralizată uşor carbogazoasă în locul apei de la robinet sau celei din fântână. Osmoza inversă este o aplicatie relativ nouă, dar foarte eficientă a unui proces extrem de răspandit în natură, iar ţinând cont de descoperirile cercetării stiintifice în domeniu, mai mult ca sigur va juca un rol major in viata oamenilor mileniului.

Ca urmare a celor prezentate, la ora actuală, cele mai utilizate ape sunt:

- APA PLATĂ , săracă în substante minerale şi curată este cea mai indicată pentru a se consuma pe perioade foarte lungi.Cu cât conţine mai putine minerale, cu atât apa curaţă mai bine organismul. În condiţii normale, organismul asimilează doar substanţele organice existente în fructe, legume, alimente. În condiţiile în care prin transpiraţie excesivă determinată de temperaturi mari timp îndelungat, corpul omenesc apelează şi la sărurile din apă.

- APA MINERALIZATĂ CARBOGAZOASĂ este apa destul de controversată în ultimul timp. În urmă cu 10-15 ani apa minerală carbogazoasă era considerată de unii un elixir de sanătate, acum unii au renunţat la ea (în favoarea apei plate), în timp ce alţii au rămas fideli acesteia.Cei care au renunţat la ea o acuză de producerea acidităţii gastrice, de perturbarea anumitor procese digestive şi chiar nervoase. Oare chiar aşa să fie?
Şi da, şi nu, pentru că, toate apele carbogazoase au caracteristică comună, bulele înţepătoare de bioxid de carbon.

- Simplul sifon (care este tot o apă carbogazoasă), făcut cu apă obisnuită din mediul urban, este, intr-adevar, îndoielnic ca efect pentru sănătate.

- Apoi urmează apa carbogazoasă, făcută din apa de izvor, la care s-a adăugat bioxid de carbon alimentar, obtinut tot pe cale industrială şi dozat artificial. În funcţie de organism, această apă înviorează sistemul nervos şi digestia, dar pe de altă parte,fiind adesea prea puternică pentru organism, produce perturbări.